31 August 2008
24 August 2008
Лебединое Озеро
îşi zărise tatăl
nu se mai temea
s-a aşezat pe-o balustradă
ritualul echilibrului zilnic
avea degetele moi
după fiecare cădere
cineva îi spăla faţa cu apă
de amprente
altcineva o lua în braţe
o legăna în septembrie
nu mai era femeie
nu mai era decât un cearcăn
foarte transparent
cu margini aurii
din care uneori se rostogoleau
întâmplările amurgului
părinţii părinţilor ei
se adunau în cerc
o întâmpinau la graniţa făgăduită
ea păşea temătoare
le vorbea într-o altă limbă
fără sunete
paznicul se scutura de ploaie
arăta ceva nedefinit
înspre nord
după o ceremonie cu păsări
şi orbi
îşi făcea o cruce din aer
urma cântecul fecioarei
ştergea cu degetul arătător
numele frigului
închidea ochii
vedea femeia-copil dansând
într-un dezechilibru elegant
fără să mai alunece
spre oameni .
. Perceptii .
Ela Victoria Luca
PIN - UP WENT DOWN
. Get Ready To Sweap .
2 Unlimited
2 0 0 8
X
. b e l l u m .
_____________________________________________________
. turn the war on .
aceia ce suntem
interioare cu pereţii aproape
constrânşi să desenăm
mâini întinse / degete apucând
vise pironite / înfipţi în contexte / giruete
carcase de lut într-o culoare gigantică
* * * * *
nu ne aude
nici
nu ne vede
nici
nu ne spune
nici
n-ajunge să bată ritmul
la uşă / intrând / nici
auzindu-ne / nici
văzându-ne / nici
spunându-ne / nici
uitându-ne într-o spirală
totodată / niciodată
uitându-se
spunându-se
văzându-se
auzindu-se
* * * * *
am învăţat să fim sfărâmaţi
să mergem încet / cu fericirea-n spinare
încet / cu fericirea-n spinare
dumnezei apocaliptici
constrânşi să lăsăm urmele în femei .
. Melci obositi .
C.S. Ghica
K O N I S H I K A Y O
&
K O N D O O Y U K I O
. L i l i u m .
Elfen Lied
2 0 0 4
_____________________________________________________
. turn the war on .
aceia ce suntem
interioare cu pereţii aproape
constrânşi să desenăm
mâini întinse / degete apucând
vise pironite / înfipţi în contexte / giruete
carcase de lut într-o culoare gigantică
* * * * *
nu ne aude
nici
nu ne vede
nici
nu ne spune
nici
n-ajunge să bată ritmul
la uşă / intrând / nici
auzindu-ne / nici
văzându-ne / nici
spunându-ne / nici
uitându-ne într-o spirală
totodată / niciodată
uitându-se
spunându-se
văzându-se
auzindu-se
* * * * *
am învăţat să fim sfărâmaţi
să mergem încet / cu fericirea-n spinare
încet / cu fericirea-n spinare
dumnezei apocaliptici
constrânşi să lăsăm urmele în femei .
. Melci obositi .
C.S. Ghica
K O N I S H I K A Y O
&
K O N D O O Y U K I O
. L i l i u m .
Elfen Lied
2 0 0 4
I X
. s i l e n t i u m .
_____________________________________________________
. crepusculum .
Eşti ocupat pe sticla aceasta albastră
unde cresc cămpii virtuale
de-ţi vine să-ţi ieşi din gănduri...
Întreb mereu
ce faci?
unde eşti?
cu cine eşti?
ce treburi importante ai?
de ţi-ai pus semn...
pe aici nu treci,
nu vorbeşti
nu gândeşti
nici măcar să visezi.
Afară este cald
prea cald în mine pe aşteptarea aceasta
ca într-o sferă acidă
sudorile nu curg
sunt în aşteptari grele
ce fierb pe fiece celulă din fibra mea
se devid
în două
în patru, şase
multe
ori infinite
depind de semnul tău vitual în aşteptare
iarăşi întreb:
ce faci?
unde eşti?
cu cine eşti?
ce treburi ai în acest semn cu lună nouă.
Uite, afară plouă
ca şi în fibră
cerul este colorat în umezeală gri
cu şerpi coborând şuierători şi aprigi
ca-ntr-un război direct în arborele meu,
ce doare cu dor roşu
încerc să-ţi văd măcar semnul de pe cerul tău virtual
nu văd, aşa, că pun binoclul
cu ochi de melc ca după ploaie
văd doar cunună de melci
cleioşi, umezi şi timizi, acoperind tot
taci. taci, taci...
tac şi eu în cochilie
Îmi strâng coarnele
închid uşa şi sparg binoclul într-un somn adânc.
unde cresc cămpii virtuale
de-ţi vine să-ţi ieşi din gănduri...
Întreb mereu
ce faci?
unde eşti?
cu cine eşti?
ce treburi importante ai?
de ţi-ai pus semn...
pe aici nu treci,
nu vorbeşti
nu gândeşti
nici măcar să visezi.
Afară este cald
prea cald în mine pe aşteptarea aceasta
ca într-o sferă acidă
sudorile nu curg
sunt în aşteptari grele
ce fierb pe fiece celulă din fibra mea
se devid
în două
în patru, şase
multe
ori infinite
depind de semnul tău vitual în aşteptare
iarăşi întreb:
ce faci?
unde eşti?
cu cine eşti?
ce treburi ai în acest semn cu lună nouă.
Uite, afară plouă
ca şi în fibră
cerul este colorat în umezeală gri
cu şerpi coborând şuierători şi aprigi
ca-ntr-un război direct în arborele meu,
ce doare cu dor roşu
încerc să-ţi văd măcar semnul de pe cerul tău virtual
nu văd, aşa, că pun binoclul
cu ochi de melc ca după ploaie
văd doar cunună de melci
cleioşi, umezi şi timizi, acoperind tot
taci. taci, taci...
tac şi eu în cochilie
Îmi strâng coarnele
închid uşa şi sparg binoclul într-un somn adânc.
. Melci pe semnul tau .
Nicolae Maria
E M P H A S I S
. Masterpiece .
of
Devastation
ELEMENTS OF MORROW
2 0 0 8
Nicolae Maria
E M P H A S I S
. Masterpiece .
of
Devastation
ELEMENTS OF MORROW
2 0 0 8
V I I I
. p e n n a .
. c a n d i d u s .
_____________________________________________________
. d y i n g .
again
. p e n n a .
. c a n d i d u s .
_____________________________________________________
. d y i n g .
again
and again .
în sângele meu se ascute o sferă
aş putea începe să plâng despre cum
îmi mişc braţele într-o direcţie inversă
acelor de ceasornic şi să cred
că am mai murit o dată
fără să simt întunericul din oase
fără să încurc borcanele cu spiriduşi
îmbrac lumea cu gânduri diforme
fiecare şoaptă mutilează tăcerea
prin sânge tălpile îşi ating ţărmul
Luna îmi dezvăluie aripile de melc
o lume nebună de legat oamenii cu lanţuri
aş vrea să cred că lucrurile au o anume ordine
dar nu-nţeleg de ce toate sunt cu fundul în sus
şi au capul îngropat în pământ probabil
îngerii se tem de lumină .
aş putea începe să plâng despre cum
îmi mişc braţele într-o direcţie inversă
acelor de ceasornic şi să cred
că am mai murit o dată
fără să simt întunericul din oase
fără să încurc borcanele cu spiriduşi
îmbrac lumea cu gânduri diforme
fiecare şoaptă mutilează tăcerea
prin sânge tălpile îşi ating ţărmul
Luna îmi dezvăluie aripile de melc
o lume nebună de legat oamenii cu lanţuri
aş vrea să cred că lucrurile au o anume ordine
dar nu-nţeleg de ce toate sunt cu fundul în sus
şi au capul îngropat în pământ probabil
îngerii se tem de lumină .
. Aripi de melc .
Florea Ioana
Florea Ioana
N A E R V A E R
t e n k
s t i l l e
( Dagen Derpå )
1 9 9 7
t e n k
s t i l l e
( Dagen Derpå )
1 9 9 7
V I I
. d o m u s .
_______________________________________________________________
. home shell .
plouă cu melci
furtuna mi-a intrat în casă
pasul meu obosit
doar urme ude
lasă
pe drumul plin de apă
plouă cu melci
bat la uşă să cer adăpost
însă dumnealui melcul
ori doarme ori
nu e acasă .
. Drumul spre casa .
Andu Moldovan
S T A R
O F
A S H
. an apology gone bad .
THE
THREAD
2 0 0 8
. d o m u s .
_______________________________________________________________
. home shell .
plouă cu melci
furtuna mi-a intrat în casă
pasul meu obosit
doar urme ude
lasă
pe drumul plin de apă
plouă cu melci
bat la uşă să cer adăpost
însă dumnealui melcul
ori doarme ori
nu e acasă .
. Drumul spre casa .
Andu Moldovan
S T A R
O F
A S H
. an apology gone bad .
THE
THREAD
2 0 0 8
21 August 2008
V I
. 屠龙之技 .
___________________________________________________________________
– Melc, melc, ce-ai făcut
Din somn cum te-ai desfăcut?
Ai crezut în vorba mea
Prefăcută... Ea glumea!
Ai crezut ca plouă soare,
C-a dat iarba pe răzoare,
Ca alunu-i tot: un cântec...
Astea-s vorbe si descântec!
Trebuia să dormi ca ieri
Surd la cânt si îmbieri,
Să tragi alt oblon de var
între trup si ce-i afar'...
Vezi?
Ieşişi la un descântec,
Iarna ti-a muşcat din pântec...
Ai pornit spre lunci si crâng,
Dar pornişi cu cornul stâng,
Melc nătâng,
Melc nătâng!
. După melci .
Ion Barbu
R E D
H A R V E S T
. distorted eyes .
A
Greater
Darkness
2 0 0 7
20 August 2008
V
. v i r i d i s .
_____________________________________________________
. chlorophyll .
. shells .
cu umerii zgribuliţi de frig am venit să-ţi povestesc
cum am atins pentru o clipă cu degetele cochilia unui melc
cum am tresărit cand mi-am imaginat
că sunt un fir de ploaie
albastru
vertical
asurzit de bătaia inimii triunghiulare
. Albastru vertical .
A. Stoicovici
M A N E S
. The Cure - All .
How the world came to an end
2 0 0 7
_____________________________________________________
. chlorophyll .
vs
cu umerii zgribuliţi de frig am venit să-ţi povestesc
cum am atins pentru o clipă cu degetele cochilia unui melc
cum am tresărit cand mi-am imaginat
că sunt un fir de ploaie
albastru
vertical
asurzit de bătaia inimii triunghiulare
. Albastru vertical .
A. Stoicovici
M A N E S
. The Cure - All .
How the world came to an end
2 0 0 7
I V
. c h a m e l e o .
____________________________________________________
. to remain invisible in coma white ? .
Melcul în foamea sa de crud a tocat şi aripile,
'ellei' cea din clorofilă de mai,
doar verdele a mai suspinat în jurul său
precum o maree a melcilor bolnavi,
ruşinat şi fără de aripi, s-a strâns
în cochilia sa şi numai a sa
din totdeauna şi
pentru totdeauna.
. Teroarea melcului .
Marinela Preoteasa
C E L T I C
F R O S T
. obscured .
M O N O T H E I S T
2 0 0 6
19 August 2008
I I I
. i n f i n i t a s .
____________________________________________________
we
are
! the world !
. i n f i n i t a s .
____________________________________________________
we
are
! the world !
ver
aestas
autumnus
hiems
There is no peace
No truce
No pause
No End
There will always be
Guilt
Impurity
Despair
We are afraid (why are we afraid?)
We are not what was intended
We do not know
What was intended (why are we here?)
We shiver
Shudder
Tremble
Would you have been brave?
Would you have been just?
R O M E
. h e r b s t z e i t l o s e .
Berlin
2 0 0 6
No truce
No pause
No End
There will always be
Guilt
Impurity
Despair
We are afraid (why are we afraid?)
We are not what was intended
We do not know
What was intended (why are we here?)
We shiver
Shudder
Tremble
Would you have been brave?
Would you have been just?
R O M E
. h e r b s t z e i t l o s e .
Berlin
2 0 0 6
Melcul şi-a astupat bine ochii
Cu ceară,
Şi-a pus capul în piept
Şi priveşte fix în el.
Deasupra lui
E cochilia –
Opera sa perfectă
De care-i e silă –
În jurul cochiliei
E lumea,
Restul lumii,
Dispusă încolo şi-ncoace,
După anumite legi
De care-i e silă –
Şi-n centrul acestei
Sile universale
Se află el –
Melcul,
De care-i e silă.
. Melcul - Marin Sorescu .
IN
THE
WOODS
. i am your flesh .
omnio
1996
Cu ceară,
Şi-a pus capul în piept
Şi priveşte fix în el.
Deasupra lui
E cochilia –
Opera sa perfectă
De care-i e silă –
În jurul cochiliei
E lumea,
Restul lumii,
Dispusă încolo şi-ncoace,
După anumite legi
De care-i e silă –
Şi-n centrul acestei
Sile universale
Se află el –
Melcul,
De care-i e silă.
. Melcul - Marin Sorescu .
IN
THE
WOODS
. i am your flesh .
omnio
1996
10 August 2008
shell session
I
. gladius .
____________________________________________________________________
. swords . shells .
antihell
. swords . shells .
antihell
We listen to the tales and romanticize,
how we follow the path of the hero.
Boast about the day when the rivers overrun,
How we'll rise to the height of our halo.
Listen to the tales as we all rationalize,
our way into the arms of the savior.
Fading all the trials and the tribulations.
None of us have actually been there,
Not like you...
The ignorant fibbers in the congregation.
Gather around spewing sympathy,
Spare me...
None of them can even hold a candle up to you.
Blinded by choices,
hypocrites won't see.
But enough about the collective Judas.
Who could deny you were the one who illuminated?
Your little piece of the divine.
This little light of mine it gives your past unto me,
I'm gonna let it shine
to guide you safely on your way.
Your way home...
Oh, what are they gonna do when the lights go down?
Without you to guide them all to Zion?
What are they gonna do when the rivers overrun?
Other than tremble incessantly.
High is the way,
but our eyes are upon the ground.
You are the light and the way.
They'll only read about.
I only pray heaven knows,
when to lift you out.
10,000 days in the fire is long enough.
You're going home...
You're the only one who can hold your head up high.
Shake your fist at the gates saying,
"I have come home now...!"
Fetch me the spirit, the son and the father.
Tell them their pillar of faith has ascended.
"It's time now!
My time now!
Give me my
Give me my wings...!"
You are the light, the way,
that they will only read about.
Set as I am in my ways and my arrogance.
Burden of proof tossed upon non-believers.
You were my witness, my eyes, my evidence,
Judith Marie, unconditional one.
Daylight dims leaving cold fluorescence.
Difficult to see you in this light.
Please forgive this bold suggestion.
Should you see your maker's face tonight,
Look him in the eye.
Look him in the eye and tell him,
I never lived a lie, never took a life,
But surely saved one.
Hallelujah
It's time for you to bring me home.
. T O O L .
1 0 . 0 0 0 days
2 0 0 6
09 August 2008
Subscribe to:
Posts (Atom)